Prima secțiune a acestui raport a vizat realizarea unei analize privind raportul dintre bogați şi săraci. Cu toate că un decalaj între cele două elemente este specific fiecărui spațiu social, trebuie avut în vedere faptul că existența unor inegalități majore – diferențe semnificative la nivelul celor două categorii, generează efecte negative pe mai multe planuri. Printre acestea, putem menționa o reducerea a mobilității sociale (la nivel intergenerațional) şi o frânare a procesului de dezvoltare economică (nivel societal). De altfel, modul în care ne raportăm la anumite grupuri vulnerabile (persoane sărace, copii/ tineri lipsiți de îngrijire sau sprijin material, persoane vârstnice singure sau dependente etc.2) este esențial pentru înțelegerea unei comunități. În acest sens, pentru a contura o imagine de ansamblu la nivelul municipiului Iaşi, se impune o centralizare a unui set de indicatori relevanți.
RATA GENERALĂ A SĂRĂCIEI
Astfel, în vederea evidenţierii unor elemente specifice pe plan local, este importantă trasarea unui cadru general de analiză, un prim indicator analizat în acest sens fiind rata sărăciei relative. Potrivit definiţiei date de Institutul Naţional de Statistică, aceasta reprezintă: Ponderea persoanelor sărace (după metoda relativă de estimare) în totalul populaţiei. Se consideră sărace persoanele din gospodăriile care au un venit disponibil pe adult-echivalent (inclusiv sau exclusiv contravaloarea consumului din resurse proprii) mai mic decât nivelul pragului de sărăcie. În mod curent, acest indicator se determină pentru pragul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent.3
Conform datelor furnizate de EUROSTAT4, în anul 2015, România se afla pe prima poziţie la nivelul Uniunii Europene privind rata sărăciei relative, aceasta având valoarea 25,4% – la o diferenţă de 8,1 p.p. faţă de media europeană, fiind urmată de Letonia (22,5%) şi Lituania (22,2%). La polul opus se clasau Republica Cehă (9,7%) şi Olanda (11,6%). Analizând datele la nivel naţional pentru anii 2010 – 2015, se observă o creştere a acestui indicator, de la 21,6% (2010) la 25,4% (2015), între aceşti ani fiind vizibilă o majorare graduală. Raportat la plan regional, statisticile5 indică faptul că Regiunea Nord-Est – din care face parte municipiul Iaşi, este marcată de cea mai ridicată rată a sărăciei relative (35,9%), pe cea de-a doua poziţie fiind Regiunea Sud-Est (32,3%), iar la pol opus Regiunea Centru (17,8%) şi Bucureşti-Ilfov (la o diferenţă de 30 p.p.). Aşadar, 35,9% din populaţia regiunii Nord-Est dispune de un venit mai mic decât pragul stabilit la 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent.
Creşterea coeziunii sociale şi reducerea disparităţilor regionale constituie obiective înscrise pe agenda globală, un prim pas în găsirea unor soluţii eficiente pentru îndreptarea acestor inegalităţi fiind o bună cunoaştere a realităţii sociale. Evoluţia ratei sărăciei relative din Regiunea Nord-Est, indică o creştere a acestui coeficient în ultimii ani. Pe plan local nu există date specifice, însă cifrele de mai jos ne permit plasarea municipiului Iaşi într-un cadru vulnerabil din punct de vedere economic (nivel de trai).
RATA RISCULUI DE SĂRĂCIE SAU EXCLUZIUNE SOCIALĂ (AROPE)
Un alt aspect de interes pentru o mai bună înţelegere a cadrului general în care se plasează municipiul Iaşi este rata riscului de sărăcie sau excluziune socială. Potrivit Institutului Naţional de Statistică6, persoanele care fac obiectul indicatorului AROPE sunt cele aflate în cel puţin una din următoarele situaţii: au venituri disponibile inferioare pragului de sărăcie, sunt în stare de deprivare materială severă, trăiesc într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii. Datele disponibile la nivelul ţării noastre indică faptul că mai bine de o treime din populaţia totală se afla în risc de sărăcie şi excluziune socială în anul 2015.
Pe plan regional, Regiunea Nord-Est este cea care dispune de cea mai ridicată valoare a acestui indicator (46,2%), fiind urmată – la o diferenţă mică, de Regiunea Sud-Est. Comparativ cu Bucureşti-Ilfov, regiunea din care face parte municipiul Iaşi este mai expusă acestui risc cu aproximativ 25 p.p.
